rezolvari limba romana (variantele 81 - 85)

În cadrul acestor variante sunt rezolvate doar Subiectul I si Subiectul al II-lea - pentru al Subiectul III va recomandam “Limba si literatura romana - BAC 2007” si “DICTIONAR de PERSONAJE LITERARE” - autor prof. Mariana Badea - Rezolvarile de mai jos au fost oferite cu generozitate de Editura Badea .

Rezolvare Varianta 81 Limba romana

Subiectul I (40 de puncte) (Al. Macedonski, "Rondelul coroanelor nepieritoare") 1. Sinonime: solitari = singuratici; simt = observ, percep; apus = asfintit, amurg; seculari = stravechi, centenari 2. În structura „e-n”, cratima leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza, inlocuieste vocala „i” din cuvantul „in” si mentine masura versurilor de 8-9 silabe. 3. Derivate cu sufixe: frunzis, scanteietoare, cantatoare, nepieritoare 4. Expresii/ locutiuni care sa contina cuvantul „soare”: a fi soarele cuiva; a ramane cu ochii in soare; soare cu dinti; a sta cu burta la soare; a cauta pete-n soare 5. Valoare expresiva a timpului prezent in versul: ”Mi-asterne umbra sub picioare”. Prezentul etern (gnomic) al verbului sugereaza vesnicia naturii, permanentizarea comuniunii om-natura 6. Marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric: - pronume la persona I: „mi”(mie), „mi”(mei) - verb la persoana I:”simt” 7. Tema naturii; motivul padurii 8. Semnificatia unei figuri de stil in strofa a II a: epitetul „pasii solitari” sugereaza sentimentul de solitudine care domina eul liric si il face sa se simta nefericit intr-o lume superficiala, incapabila sa-l inteleaga. 9. O particularitate a stilului este armonia (muzicalitatea) data de sonoritatea calda, fireasca, ce incanta auzul si este proprie poeziei 10. Ultima strofa a poeziei macedonskiene, „Rondelul coroanelor nepieritoare”, compune tabloul padurii in amurg, cu sugestie catre tristetea eului liric. Imaginea vizuala ”Aleea e-n apus de soare” capata valente hiperbolice, cromatica rosietica a apusului fiind imaginata ca "flacari tot mai tari". Rasfrangerea amurgului in sinele poetic sugereaza vesnicia naturii, idee ilustrata de epitetul "copacii seculari" si metafora "coroane-n veci nepieritoare". Se remarca muzicalitatea interioara a versurilor, data de versul-refren care accentueaza si tema poeziei si care este specific poeziei cu forma fixa numita rondel. Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ despre punctualitate: „Nu foloseste la nimic alergatul, trebuie sa pornesti la timp.”(La Fontaine) Orice ne-am propune in viata, trebuie sa fie realist, sa ne gandim daca intr-adevar avem sanse sa ajungem unde ne dorim sau nu. Cand ne stabilim adevaratul ideal, trebuie sa profitam de orice sansa ivita la timpul potrivit, nu mai devreme, nu mai tarziu. Iata de ce voi aduce argumente in favoarea afirmatiei lui La Fontaine: "Nu serveste la nimic alergatul, trebuie sa pornesti la timp”. În primul rand, luand afirmatia ad literam, aceasta este cat se poate de corecta: un atlet, oricat de bun ar fi, nu ar reusi sa recupereze un avans al concurentilor daca nu ar porni odata cu ei, pentru ca ei il vor sti acolo, in spate, si vor sprinta mai mult ca sa nu fie ajunsi. Oricat se va stradui, atletul intarziat nu va ajunge in fata plutonului. În al doilea rand, sensul conotativ al afirmatiei este la fel de adevarat. Cand incercam sa obtinem ceva, trebuie sa sesizam timpul potrivit pentru a reusi si pentru a nu pierde timpul pretios pe care nu il capatam inapoi. Spre exemplu, daca cineva doreste sa devina un pianist profesionist, trebuie sa se apuce de studiat si sa repete zilnic, ore intregi, de la o varsta frageda, deoarece performanta presupune "sa pornesti la timp" in cursa artei. În concluzie, afirmatia „Nu foloseste la nimic alergatul , trebuie sa pornesti la timp” este intru totul adevarata. Subiectul al III-lea (30 de puncte) Particularitati de realizare a unui personaj dintr-o nuvela psihologica studiata (caracterizarea personajului): * Ghita din nuvela "Moara cu noroc" de Ioan Slavici * Stavrache din nuvela "În vreme de razboi" de I.L.Caragiale (Daniela Pandelea )

Rezolvare Varianta 82 Limba romana

Subiectul I (40 de puncte) (Mihai Eminescu – “Luna iese dintre codri”) 1. Expresii/locutiuni cu substantivul "fata": a face fata cuiva, fata-n fata, fata de masa, a-i lua fata; fata bisericeasca; a fi de fata; fata acra; 2. Antonime: se imbina ≠ se dezbina; 3. Sens conotativ "lumina": *Lumina razelor unei noi iubiri imi incalzeste sufletul. *Mi-era drag ca lumina ochilor. 4. Campul semantic al "apei": "lac", "roua", "prund" 5. Verbul la gerunziu “suind” din strofa a doua a poeziei exprima miscarea continua a astrului tutelar al Universului, sugerand totodata si lumina ei misterioasa care proiecteaza difuz contururile lucrurilor, "lungind" umbrele lor negre. 6. Tema naturii; motivul lunii 7. Figuri de stil in versurile "Zugraveste umbre negre/ Pe lintolii de zapada": - “lintolii de zapada” – metafora - “ umbre negre” – epitet cromatic 8. În strofele a patra si a cincea se imbina armonios natura terestra -“apa, dumbrava si padure”- cu spatiul cosmic -“stelele”-, ambele fiind motive romantice tipic eminesciene. Spatiul cosmic este conturat prin cadrul nocturn, in care motivul romantic al stelelor participa direct la trairile eului liric. În strofa a patra predomina personificarea naturii: “Lin prin iarba scotoceste/ Apa-n prund si-n pietricele”, “Florile surad in taina”, precum si verbele la prezent “scotoceste”, “surad”, care permanentizeaza admiratia emotionala a poetului, a carui prezenta este semnalata de interogatia retorica: “Oare ce-or surade ele?”. În strofa a cincea, “lacul, dumbrava si padurea”, care alcatuiesc natura terestra, sunt umanizate “si-s cu neguri imbracate/ Lac, dumbrava si padure”, ceea ce ilustreaza participarea afectiva a naturii in concordanta cu singuratatea, tristetea eului poetic. Cadrul nocturn intensifica aceste sentimente: “Stelele palid tremurande/ Ard prin negurile sure”. În cele doua strofe sunt prezente imagini vizuale si motorii: “Lin prin iarba scotoceste / Apa-n prund si-n pietricele”, “Stele palid tremurande/ Ard prin negurile sure”, care compun cadrul natural, imbinand planul terestru cu cel cosmic. 9. Titlul poeziei “Luna iese dintre codri” este o imagine vizuala si motorie care ilustreaza un fenomen al naturii si momentul inserarii. “Luna” este un motiv romantic tipic eminescian, fiind astrul tutelar si martor al sentimentelor poetului. Atat in titlu cat si in textul poetic sunt imbinate cele doua planuri: planul uman-terestru reprezentat de “codri” si planul universal – cosmic reprezentat de “luna”. Sosirea noptii exprimata in titlul poeziei ii provoaca eului liric starea de neliniste, teama, tristete, sentimente redate de natura armonizata cu trairile interioare ale poetului: “norii/ Lin se-mbina, se dezbina”- nelinistea, “Înfasat in intuneric/ Eu nu vad, nu aud soapte.”- teama, “Ah, ma simt atat de singur!”- tristetea si solitudinea. 10. Poezia “ Luna iese dintre codri” apartine romantismului, deoarece contemplarea naturii se concretizeaza prin descrierea peisajelor: “luna iese dintre codri”, “Lin prin iarba scotoceste/ Apa-n prund si-n pietricele”, “Şi-s cu neguri imbracate/ Lac, dumbrava si padure”, acorda o importanta deosebita sentimentelor, cu predilectie trairilor interioare intense care sunt in perfecta armonie cu peisajul naturii. Ultima strofa ilustreaza aceasta trasatura pentru ca poetul se simte singur, natura fiind in armonie deplina cu acest sentiment tocmai prin faptul ca este noapte: “ Înfasat in intuneric,/ Eu nu vad, nu aud soapte./ Ah, ma simt atat de singur!/ Este noapte, noapte, noapte.” Subiectul al II- lea (20 de puncte) Text argumentativ despre familie: “Prin familie viata individului se eternizeaza. Precum se cufunda in trecut prin stramosii sai, asa ia in stapanire viitorul prin descendentii sai.” (Paul Doumer, "Cartea copiilor mei") Daca ar fi sa gasesc o definitie pentru cuvantul “eternitate”, as gandi la un loc trecutul, prezentul si viitorul. De aceea, sunt de acord cu afirmatia: “Prin familie viata individului se eternizeaza. Precum se cufunda in trecut prin stramosii sai, asa ia in stapanire viitorul prin descendentii sai”. Cel mai concret exemplu prin care se poate demonstra acest lucru este fiecare dintre noi. Daca ne privim in acest moment, realizam ca marcam prezentul, daca ne gandim la trecut ne dam seama ca acesta este reprezentat de stramosii nostri, iar daca ne gandim la viitor, evident descendentii sunt aceia care il formeaza. Nu consider ca o familie trebuie sa fie alcatuita numai din persoane care sunt rude, ci, dupa parerea mea, si un popor poate fi considerat o familie, astfel cred ca poporul roman este o familie. De aici pot deduce ca si viata mea se eternizeaza prin stramosi in trecut, iar prin urmasi in viitor. De altfel, Tudor Arghezi sustine aceeasi idee a radacinilor stramosesti si a viitorimii in poezia "Testament". Familia a capatat, cu vremea, un alt inteles, alta perceptie, aceea ca reprezinta principalul nucleu fara de care o societate nu ar putea exista. Desigur nu pot afirma ca este gresita si nu o pot contesta, insa cred ca, de-a lungul timpului, cuvantul “familie” si-a pierdut adevaratul simbol pentru omenire. În concluzie, imi pastrez opinia ca, mai intai de toate, familia inseamna stramosii, noi si urmasii nostri, ea reprezinta atat trecutul, prezentul cat si viitorul oricarui individ. Subiectul al III-lea (30 de puncte) Instantele comunicarii narative intr-un roman de tip subiectiv studiat: * "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu * "Patul lui Procust" de Camil Petrescu * "Maitreyi" de Mircea Eliade (Georgiana Petroiu)

Rezolvare Varianta 83 Limba romana

Subiectul I (40 de puncte) (Nichita Stanescu, "Metamorfozele") 1. Polisemia verbului "a ploua": *Ploua continuu de trei zile. *A inceput sa ploua cu bani peste el. 2. Rolul virgulelor in prima strofa: - in versul "Numai eu, strainul,", virgulele delimiteaza atributul apozitional "strainul", care explica cine sunt "eu" - marcheaza o enumeratie de propozitii eliptice de predicat, coordonate copulativ prin juxtapunere, adica prin virgula. 3. Anacolut: "Numai eu, strainul,-/[…]/ amintirea lor mi se daruie pentru totdeauna" (ar fi trebuit: Numai mie amintirea lor mi se daruie) 4. Locutiunea conjunctionala "ca si cum" are rol comparativ si sugereaza contopirea eului liric cu natura universala 5. Marci lingvistice al prezentei eului liric: - pronumele la persoana I: “eu”, "mea", "noi", "mi" - verbele la persoana I “sunt”, "participam", "sa nu ma suprim", "as fi mort" 6. Tema vietii si a mortii; motivul strainului/ calatorului 7. Eul liric face referire la cei trei navigatori si exploratori ca simboluri ale stralucirii existente umane ("cer cu doi sori"), evidentiind inclinatia sa catre cautare, catre calatorie in cunoastere: Columb, Magelan si Nansen 8. Alternanta "noi" - "eu" ilustreaza relatiile de opozitie intre conditia umana in general si identificare sinelui poetic, prin particularizarea propriilor aspiratii si prin autocunoastere: "Numai eu, strainul". 9. Comentarea versurilor: "Sunt pasare cu patru aripi,/ camila fara cocoasa,/ cer cu doi sori,-/ si nor care ploua pe mare…": Versurile sugereaza o autoportretizare spirituala a eului liric, printr-un sir de metafore transparente, in care cuvantul-material specific liricii stanesciene defineste sinele poetic. Asemanarea cu elementele-simbol ale Universului este sugestiva prin ignorarea insusirilor definitorii ale acestora, adica pasarea fara aripi, camila fara cocoasa, sugerand unicitatea eului liric in conditia generala a umanitatii ("singura viata mare/ la care noi participam"). Frumusetea spirituala este eterna si apartine Cosmosului, in care eul liric se integreaza pana la identificare: "cer cu doi sori/ si nor care ploua pe mare…". 10. Caracteristici ale neomodernismului: – ambiguizarea limbajului artistic; - manifestarea reflectiei filozofice - scrierea cu litera mica la inceputul unor versuri din poezie sugereaza continuitatea ideilor exprimate anterior, procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira) ingambamentul - Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ despre conditia femeii: "Nu exista in largul lumii un drum mai plin de emotii, de neprevazut, de lucruri uimitoare decat sufletul unei femei." (Camil Petrescu) Sunt de acord cu afirmatia lui Camil Petrescu, aceea ca “nu exista in largul lumii un drum mai plin de emotii, de neprevazut, de lucruri uimitoare decat sufletul unei femei.” În primul rand, o femeie este foarte sensibila si emotiva. Ea reactioneaza in toate situatiile sentimental, fara sa faca distinctie intre fapte mai mult sau mai putin semnificative. Niciodata nu stii ce-i in sufletul unei femei si de aceea ea este mereu surprinzatoare. Un exemplu edificator ar fi Otilia din romanului lui George Calinescu, "Enigma Otiliei". Eroina este intocmai tipul feminitatii, un amestec fascinant de candoare si siguranta de sine, intre sentiment si ratiune. În concluzie, Camil Petrescu a facut o afirmatie general-valabila in orice epoca sau societate, femeia ramanand o enigma, un mister al sufletului omenesc. Subiectul al III-lea (30 de puncte) Evolutia unui cuplu* de personaje (pereche formata din persoane de sex opus), dintr-un roman studiat, apartinand perioade de pana la al Doilea Razboi Mondial: * Felix Sima si Otilia Marculescu, din romanul "Enigma Otiliei" de George Calinescu (Mircea Popa)

Rezolvare Varianta 84 Limba romana

Subiectul I (40 de puncte) (Lucian Blaga, "Iubire") 1. Sinonime: suava = gingasa, diafana; a se avanta = a se repezi; a se destepta = a se trezi, a realiza; faptura = fiinta 2. Sens conotativ al cuvintelor "foc" si "verde": *În asteptarea iubitei, tanarul simtea ca-i luase inima foc. *S-a indragostit imediat de ea, pentru ca era frumoasa foc. *Desi are parul grizonant, barbatul acela este totusi verde. *M-am enervat si i-am spus totul verde-n fata despre caracterul lui. 3. Expresii/locutiuni cu substantivul "lume": om de lume; de rasul lumii; pentru nimic in lume; a-si lua lumea in cap; de cand e lumea si pamantul; cand ti-e lumea mai draga 4. Polisemia cuvantului "floare": *De ziua mea am primit o floare in ghiveci. *Daca lasi borcanul desfacut, mierea face floare. *Iarna picteaza flori de gheata la ferestre. 5. Repetitia verbului „iubesti” la inceputul fiecarei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactica (anafora) si are rolul de a evidentia intensitatea si profunzimea acestui sentiment inaltator, sugerand o exaltare a spiritului, o stare de beatitudine si implinire. 6. Marcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directa: - verbe la persoana a II-a: „Iubesti”, „faci”, „tii”, „avanti”, - pronume la persoana a II-a: "-ti", "te", "iti", 7. Tema iubirii; motivul timpului 8. Figuri de stil: *„sumbre valtori” – epitet in inversiune *„balaiul suras” – epitet in inversiune *„suras al comorii” – personificare *„comorii” – metafora revelatorie pentru iubire 9. Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga incepe, ca si celelalte catrene, cu verbul la persoana a II-a, „Iubesti”, urmat de linia de pauza, ce semnifica faptul ca urmeaza o explicatie: „Iubesti – cand simtiri se desteapta/ ca-n lume doar inima este”. Prin urmare, iubesti cand intreaga ta fiinta realizeaza faptul ca in viata esti dominat de acest sentiment nobil, pur, inaltator: „doar inima este”. Totodata, iubirea este revelatoare, deschide drumuri, astfel ca moartea nu reprezinta un capat, ci un inceput, e o treapta catre o alta viata, e marea trecere catre o „alta poveste”: „ca-n drumuri la capat te-asteapta/ nu moartea, ci alta poveste”. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima incrucisata si masura versurilor de 9-10 silabe. 10. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizeaza, concentreaza intreaga conceptie a poetului despre acest sentiment. Substantivul „iubire” este nearticulat, ceea ce poate semnifica o generalizare asupra intregii lumi, mai ales prin faptul ca artistul nu face referire la propriile trairi, ci, metaforizat, se adreseaza receptorului operei lirice, dar si tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment. Titlul se regaseste pe parcursul intregii poezii, fiecare catren reprezentand o definitie a iubirii: iubesti cand esti invaluit de bucurie sau de tristete, cand esti implinit sau dezolat, cand lupti pentru a invinge greutatile. Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ despre arta: ”Arta nu doreste reprezentarea unui lucru frumos, ci reprezentarea frumoasa a unui lucru.” (Immanuel Kant) Sunt de acord cu afirmatia marelui filozof Kant. Prin frumusetea ei, arta are rolul de a impresiona, de a captiva, de a transmite stari, sentimente receptorului. În primul rand, o opera estetica izvoraste din sensibilitatea artistica a creatorului sau, fiind rodul talentului, dar si al efortului depus. Imaginarul artistic este modul de perceptie a lumii inconjuratoare de catre orice artist, fie in literatura, fie in pictura, fie in cinematografie, insemnand ca realitatea este transpusa imaginativ, iar respectiva creatie este doar reprezentarea frumoasa a acelei realitati. De exemplu, un film istoric despre Ştefan cel Mare se bazeaza pe adevarul istoric, dar creatia imagistica este o reprezentare "frumoasa", artistica despre voievodul moldovean, in care un rol determinant il au metaforele vizuale, destinele personajelor, unghiurile din care sunt evidentiate diverse aspecte sociale, ceea ce face ca opera sa apartina esteticii si nu documentului istoric arid. De asemenea, arta trebuie sa impresioneze receptorul, sa-i transmita o stare, o emotie, o reflectie, in functie de opera respectiva. Astfel, o creatie trebuie sa atinga sensibilitatea celui ce o vizualizeaza, emotionandu-l, creandu-i o inaltare, o bogatie spirituala. În concluzie, rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistica a unui lucru, de a imbogati spiritual si nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuseste sa transmita nimic sau sa emotioneze. Subiectul al III-lea (30 de puncte) Evolutia unui cuplu* de personaje (pereche formata din persoane de sex opus) dintr-o comedie studiata: * Zoe Trahanache si Ştefan Tipatescu - din comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale * Zaharia si Zoe Trahanache- din comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale * Jupan Dumitrache - Veta - din comedia "O noapte furtunoasa de I.L.Caragiale * Rica Venturiano - Zita - din comedia "O noapte furtunoasa de I.L.Caragiale (Sabina Radulescu)

Rezolvare Varianta 85 Limba romana

Subiectul I (40 de puncte) (Mateiu I. Caragiale, "Craii de Curtea-Veche") 1. Sinonime: agale = incet, lent; a zugravi = a contura, a creiona; zare = orizont; cotropit = invadat, napadit 2. Semnele de punctuatie in enuntul: "Dar incantarea incepuse: omul vorbea…": doua puncte marcheaza explicarea cauzei care declanseaza incantarea naratorului pentru povestirea personajului; punctele de suspensie sugereaza reflectia, contemplarea fata de intamplarea ce-i starnise interesul. 3. Mijloace lingvistice pentru subiectivitatea textului: - pronume la persoana I: " noastra", "-mi", - verbe la persoana I: "plecam"; "sa visez", "plecam", "sa cunoastem" 4. Polisemia cuvantului "dulce": *Fetita de atunci avea un zambet dulce, care-ti crea o stare de relaxare. Placinta cu mere nu este atat de dulce, incat sa ti se faca sete. *În post nu ai voie sa mananci nimic de dulce. 5. Imagine vizuala: "vantul toamnei spulbera troiene ruginii de frunze"; imagine olfactiva: "mireasma florilor de oleandru se asternea amara" 6. Tema naturii, motivul creatiei artistice 7. Semnificatia figurilor de stil din enuntul: "Un lung freamat se inalta ca o rugaciune": - epitet antepus: "lung freamat", fiorul, emotia contemplarii naturii; - comparatia "un lung freamat ca o rugaciune" compune o imagine auditiva care exprima ideea ca splendorile naturii se inalta pana la valente divine 8. Însusiri ale povestitorului: - povestitor talentat: "stapan pe mestesugul de a zugravi cu vorba; - inzestrat cu o mare forta de sugestie prin cuvinte: "gasea cu usurinta mijlocul de a insemna si inca intr-un grai a carui deprindere o pierduse […]. Ca in puterea unei vraji, cu dansul am facut in inchipuire lungi calatorii, calatorii cum nu-mi fusese dat nici sa visez… omul vorbea". 9. Comentarea fragmentului: "Ca in puterea unei vraji, cu dansul am facut in inchipuire lungi calatorii, calatorii cum nu-mi fusese dat nici sa visez… omul vorbea. Înaintea ochilor mei, aievea, se desfasura fermecatoare tramba de vedenii." Fragmentul ilustreaza in principal harul povestitorului de a crea imagini vizuale puternic, sa dea senzatia ca faci o calatorie impreuna cu el, idee ilustrata cu o confesiune la persoana I, printr-o comparatie despre vraja de care se simtea cuprins: "nu-mi fusese dat nici sa visez". Imaginile artistice - vizuale, auditive, olfactive - compun tabloul naturii "fermecatoare" pe care naratorul le percepe aievea, cu inchipuirea, cufundandu-se intr-o visare, in care este cuprins de vraja vedeniilor. 10. Caracteristici ale descrierii: - figurile de stil predomina in text si compun o imagine feerica a unui tablou din natura: epitete ("bogata ghirlanda", "nobile flori"), metafore ("beteala lunii pline", "puhoiul de lumini poleia noroiul"), comparatii ("un freamat […] ca o rugaciune") - imagini artistice: imagine vizuala: "vantul toamnei spulbera troiene ruginii de frunze"; imagine olfactiva: "mireasma florilor de oleandru se asternea amara"; imagine auditiva: "un lung freamat se inalta ca o rugaciune" (Ştefan Robu) Subiectul al II-lea (20 de puncte) Text argumentativ despre raportul dintre dragoste si creatie: "Orice dragoste care duce la creatie isi dobandeste legimitatea."(Lucian Blaga) Sunt de acord cu afirmatia exprimata de Lucian Blaga, aceea ca "Orice dragoste care duce la creatie isi dobandeste legimitatea." În sustinerea opiniei, aduc urmatoarele argumente: În primul rand, atunci cand cineva are o inclinatie atat de puternica pentru muzica, dans, natura, culori etc., incat sa fie dominat de pasiunea respectiva, reuseste sa creeze un produs artistic si sa dobandeasca astfel "legimitatea" in acel domeniu. Un exemplu graitor il constituie Mihai Eminescu, vesnic indragostit de frumusetile naturii, gratie careia a creat numeroase poezii in care natura capata diferite ipostaze, dar mereu in relatie spirituala cu simtirea poetica: "Floare albastra"; "Dorinta", "Sara pe deal". Tema naturii si a iubirii este predominanta in lirica eminesciana si creeaza emotii unice in sufletul cititorului, care, de mai bine de un secol, ii invata poeziile, se bucura de fiecare data cand le aude cantate, multe dintre ele fiind memorate si recitate. În concluzie, asa cum dragostea pentru natura l-a inspirat pe Mihai Eminescu si l-a legitimat ca poet original si genial, tot asa oricine creeaza din dragoste un produs artistic are parte de recunoastere legitima. (Adriana Istrate si Florin Vasile) Subiectul al II-lea (20 de puncte) - alta rezolvare Text argumentativ: "Orice dragoste care duce la creatie isi dobandeste legimitatea." Sunt de acord cu afirmatia exprimata de Lucian Blaga si anume ca "Orice dragoste care duce la creatie isi dobandeste legimitatea." Orice om care are o pasiune pentru ceva face eforturi cu totul deosebite pentru a-si implini idealul. Un prim argument il constituie chiar opera lui Lucian Blaga, poetul indragostit de misterele Universului, care considera ca datoria omului este de a ocroti perfectiunea lumii, incercarea oricui de a descifra tainele mai presus de fire va duce la esec si la pericolul degradarii omenirii. Viziunea lui Blaga despre cunoastere este luciferica si a plasmuit creatii nemuritoare, cum este poezia cu titlu de confesiune "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", insemnand ca el iubeste Universul incarcat de mistere, "caci eu iubesc/ si ochi si flori si buze si morminte". Întreaga sa opera legitimeaza bogatia spirituala a poetului-filozof si face ca dragostea cu care a creat sa se rasfranga in sufletele cititorilor sai si sa le hraneasca spiritul. În concluzie, sunt convinsa ca numai prin dragoste de poate crea cu adevarat un produs emotional prin care artistul sa beneficieze de adevarata "legimitate". (Gabriela Dobre) Subiectul al III-lea (30 de puncte) Caracterul romantic al unei poezii studiate: * "Revedere" de Mihai Eminescu * "Dorinta" de Mihai Eminescu * "Floare albastra" de Mihai Eminescu * "Sara pe deal" de Mihai Eminescu * "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu * "Luceafarul" de Mihai Eminescu * "Oda (in metru antic)" de Mihai Eminescu

---

Comentarii